Site-ul crescatorilor de iepuri - Ghid practic
Site-ul crescatorilor de iepuri
Formularul pentru logare
Cautare
Sondaj
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 67
CRESTEREA IEPURILOR DE CASÃ
Ghid practic
Constantin Priguza Vladimir Stamati Dieteke Timmer Mark Sekula Strãºeni, 2000

     Introducere

Multi tãrani din Moldova cresc iepuri de casã, dar deseori se simte lipsa informatiei la acest subiect, si astfel, apar multe întrebãri despre aceastã activitate si modalitatea de crestere a iepurilor mai sãnãtosi. În aceastã brosurã, vom da rãspuns la unele întrebãri mai frecvent adresate referitor la cresterea iepurilor. si anume:
  · Care sînt avantajele si problemele principale în cresterea iepurilor?
  · Care sînt încãperile cele mai potrivite pentru iepuri?
  · Cu ce plante se poate hrãni iepurii si care dintre ele sînt contraindicate pentru ei?
  · Cum protejati iepurii de casã de boli infectioase?
  · Care este metoda cea mai eficientã si sãnãtoasã de înmultire a iepurilor?
   
 2 Avantajele cresterii iepurilor


Care sînt avantajele cresterii iepurilor?
· Carnea de iepure este gustoasã, dieticã si are putinã grãsime.
· Blana poate fi folosita ca subprodus.
· Alimentatia iepurilor nu este costisitoare, pot fi hrãniti cu iarba care se gãseste pe cîmpuri sau fanete si care poate fi cositã, de exemplu, nu mai des de douã ori pe sãptãmîna.
· Cusca destinatã cresterii iepurilor nu ocupa mult loc.
· Ciclul rapid de înmultire.
· Pe piatã pot fi vînduti atît iepurii vii, cît si carnea sau blana lor ca produse auxiliare.
În cresterea iepurilor mai existã unele momente, la care e necesar de acordat o atentie deosebitã pentru a avea succes în aceastã activitate.
Momentele acestea sînt urmãtoarele:
· Cusca destinata cresterii iepurilor trebuie sa fie curatã si bine construitã.
· Unele plante si legume obisnuite pot cauza aparitia maladiilor si pot provoca chiar moartea animalelor.
· Iepurii sunt sensibili la boli, care se rãspîndesc foarte rapid la întreaga populatie.
· Dacã endogamia (încrucisarea între descendentii acelora si pãrinti) nu este fãcutã corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinti, precum si boli reproductive.

3 Întretinerea iepurilor


Iepurii pot fi crescuti cel mai bine în încãperi cu mai multe niveluri, numãrul cãrora poate sã ajungã pîna la 3-4 etaje. Astfel faceti economie de spatiu.
Aceasta încãpere se construieste usor dacã acordati atentie urmãtoarelor aspecte:
· Încãperea destinatã întretinerii iepurilor trebuie sã aibã podeaua fãcutã din plasã de sîrmã sau din scînduri de lemn cu o distantã de 1,5-2 cm între ele. O încãpere cu podea platã va fi mai murdarã, întrucît va fi mai dificil de  facut curãtenie si ea va trebui sa fie curãtitã mai des.
· Acoperisul cãsutei (la fiecare etaj) trebuie sã fie înclinat, in acest caz murdãria va fi curãtitã mai usor din cãsutã. Intre niveluri, distanta idealã pentru o curãtenie cît mai eficienta este de 15 cm.
· Încãperea pentru întretinerea animalelor trebuie sã se afle într-un loc luminos, dar sa nu fie expusã direct razelor de soare, vîntului sau ploii. În cazul cînd aceasta se respectã, iepurii cresc mai sãnãtosi si sînt mai bine protejati de diferite boli.

· Este important sã aveti o cãsuta suplimentarã care trebuie pusã la o anumitã distantã de încãperile initiale. Ea va fi destinatã izolãrii iepurilor bolnavi sau iepurilor procurati. Este foarte important sã curãtiti cãsutele cît mai des, cel putin o datã pe lunã. În caz contrar exista un risc sporit de îmbolnãvire. Cea mai indicatã substantã chimicã de curãtire a încãperilor animalelor este solutia de înãlbitor de 3%.

Fig. 1. Cuscã pentru întretinerea iepuroaicelor înainte si dupã fãtare



Fig.2. Cuscã pentru întretinerea unui numãr mai mare de iepuri ( pînã la 10 iepuri adulti )




Pentru a face curãtenie aveti nevoie de urmãtoarele:
¨ Scoateti iepurii si mîncarea din cãsutã.
¨ Mãturati toatã murdãria si scoateti gunoiul din cãsutã.
¨ Spãlati cãsuta cu solutia de înãlbitor si lãsati-o sã se usuce. Când încãperea este uscatã, puteti sã dati iepurii înapoi.
Temperatura idealã în încãperile de întretinere ale animalelor este de + 18° C.

4 Hrana
Iepurii sînt animale ierbivore, dar nu toate plantele constituie o hranã potrivitã pentru ei. Unele din ele au un efect toxic si pot provoca îmbolnãvirea sau chiar moartea. Sunt cazuri cînd aceste efecte toxice sînt întîrziate si apar numai peste cîteva zile, sãptãmîni sãu chiar luni. Existã si plante foarte bune pentru sãnãtatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament împotriva maladiilor. Mai jos vã propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cît si cele toxice. In cazul cînd nu sînteþi sigur dacã o anumitã plantã este bunã, nu o folositi si cereti sfatul medicului veterinar în aceastã problemã.

Plantele cu efect pozitiv



Suplimentar la aceste plante, se mai recomandã de a hrãni iepurii si cu iarbã
obisnuitã (din pãduri, de exemplu), deoarece si ea are unele calitãti medicinale pentru iepuri. Se mai recomandã sã dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sã-si aleagã hrana dupã plac. Mai puteti hrãni iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grîu, porumb si orz, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hranã este utilã în special în timp de iarnã, cînd nu este masã verde. Mai puteti face fîn din iarba cositã vara, pentru a hrãni iepurii în timp de iarnã. si cioclejii pot fi folositi în hrana iepurilor, cu atît mai mult cã acestea sînt în cantitãti mari ca produse secundare în Moldova.

Plantele cu efecte negative



Tineti minte:
· Este important ca iepurii sa fie hrãniti în fiecare zi la acelasi timp.
· Dati iepurilor o mîncare variatã si balansatã.
· Dati hrana principalã seara. De obicei, iepurii mãnîncã mai linistit în timpul serii, deoarece este mai rãcoare si este mai putin zgomot.
· Iepurii permanent trebuie sã aibã apã potabilã care trebuie schimbatã în fiecare zi.
· Pentru a sti cîtã hranã sã dati la iepuri, trebuie sã experimentati. Dacã ei nu terminã toatã mîncarea pe ca e le-ati dat-o, data urmãtoare dati-le mai putin, în asa fel ca la urmã veti afla de ce cantitate au nevoie.

5 Bolile


In Moldova cele mai frecvente boli la iepurilor sunt:

A.  Maladiile infectioase:

Hemoragie Septicã

Hemoragia septicã este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav. Aceastã maladie se caracterizeazã prin: inflamatii hemoragice la nivelul mucoasei, creierului, splinei si ficatului. Animalele infectate se nimicesc, iar cele sãnãtoase din zona afectatã se sacrificã, apoi dupã expertiza sanitarã pot fi folosite în alimentatia personalã.

Mixomatoza
Mixomatoza este o boalã infectocontagioasã provocatã de un virus. Ea se caracterizeazã printr-o inflamatie a capului si botului, în jurul nasului si ochilor. Iepurii infectati de aceastã maladie sînt ucisi si îngropati la o adîncime de 1,5 m. Curãtiti cãsutele si dezinfectati-le de 3 ori. În scopul prevenirii acestor maladii infectioase existã un vaccin combinat contra mixomatozei si gemoragiei septice, care se administreazã de medicul veterinar de 2 ori pe an (primãvara si toamna) la tot efectivul de animale de la vîrsta de o lunã. În paralel este foarte important întretinerea animalelor în curãtenie.

Scabia, Dermatomicoza
Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curãteniei în încãperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel si numãrul mare de animale într-o încãpere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzatã de lipsa vitaminei A, D sau E. Aveti grijã ca încãperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pentru curãtirea locului  solutia de înãlbitor . Folositi hrana bogatã în vitamina A, D si E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de Butox cu vazelinã.

B. Maladiile nutritionale

Maladii digestive
Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivitã.
Faceti tot posibilul ca iepurii sã nu fie hrãniti cu plantele indicate la capitolul Plante cu efecte negative.
 
Osteoperoza, Rahitul
Osteoperoza si Rahitul sînt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeazã printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte usor. Rahitul se caracterizeazã prin oase malformate si membre strîmbe. Aceste maladii pot fi cauzate de insuficienta vitaminei D, ceea ce înseamnã cã iepurii nu primesc suficientã hranã ce contine calciu, luminã solarã, sãu ambele. Strãduiti-vã sã-i hrãniti cu plante ce au un continut bogat de calciu, de exemplu, cu lucernã sau orz.
Hypercalcimie
Hypercalcimia este cauzatã de un exces de calciu în hrana iepurilor. Caracteristica: forma iepurelui se schimbã si miscarea devine greoaie. Pentru a preveni aceastã maladie, încercati sã reduceti nivelul de calciu în dieta iepurilor. Dati mai putine plante bogate în calciu, asa cã lucerna, de exemplu.
Hypoavitaminoze
Maladia apare cînd iepurii duc lipsã de vitamina A si se caracterizeazã printr-o cãdere a pãrului. Dati mai multã mâncare bogatã în vitamina A, de exemplu - sfeclã rosie si morcov.
 
Îngrijirea iepurilor bolnavi

Dacã unul dintre iepuri este bolnav sau credeti cã este bolnav, trebuie sã il izolati pentru a-i proteja pe ceilalti. Cãsuta pentru asemenea iepuri trebuie sã fie la o distantã de cel puþin zece metri de celelalte încãperi. Dacã iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sãnãtosi, nu este exclus cã boala sã se rãspîndeascã si sã-i molipseascã si pe cei sãnãtosi. Iepurii bolnavi trebuie sã fie hrãniti ultimii, altfel boala poate fi transmisã la cei sãnãtosi prin mîinile Dvs. Dupã ce ati hrãnit iepurii bolnavi, vã spãlaþi bine mîinile. Când iepurii bolnavi sunt luati din cãsutã, aruncati toatã mîncarea care a rãmas. Locul trebuie sã fie curãtat de douã ori cu solutie de înãlbitor de 3%. Altfel si urmãtorii iepuri, pusi în aceeasi încãpere, se pot îmbolnãvi. Când cumpãrati iepuri noi, îi puneti în cãsuta de izolare pentru o perioada de 30 de zile, ca sã fiti siguri cã sînt sãnãtosi si apoi administrati vaccinurile corespunzãtoare.
Dacã credeti cã unul dîntre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresativã medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftinã decît cumpãrarea iepurilor noi.

Retineti:


Iepurii care primesc apa curatã , mîncare bunã si sunt întretinuti în încãperi curate, vor fi sãnãtosi. Ca sã fiti siguri cã ei sunt sãnãtosi si sã descoperiti bolile la timp, se recomandã sã-i examinati des, cel putin o datã la fiecare 2-3 sãptãmîni. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. Dacã observati cã ceva nu este în ordine, izolati animalele ce vã trezesc îndoieli.

6 Principiile esentiale în cresterea iepurilor


Ca specie, iepurele se înmulteste foarte repede si des si în naturã are o perioada de înmultire de aproape o lunã. Astfel, o femelã nu va avea o viatã lungã pentru cã fãtarea este obositoare pentru organismul sãu. La fiecare fãtare are de la 4 la 12 iepurasi. Masculul ajunge la maturitatea sexualã la vârsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundatã la aceeasi vî stã. Femela poate fi fecundatã iarãsi la un interval de 24 ore dupã fãtare, dacã mascul este lãsat cu ea în cãsuta. Aceasta nu este  prea bine pentru femelã, deoarece e posibil cã ea va avea probleme la viitoarea fãtare.
 Problemele pot fi urmãtoarele:
· Femela nu va pregãti cuibul pentru iepurasii nou nãscuti si ei vor muri din cauza frigului.
· Femela nu va avea lapte sau va refuza sã alãpteze puii. Ei pot fi hrãniti cu biberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri.
· Dacã femela nu este suficient de sãnãtoasã, se va îmbolnãvi din cauza stresului alimentar.
Ce puteti face pentru o înmultire mai eficientã?
· Procesul de înmultire se recomandã de efectuat doar atunci cînd femela are o vîrstã nu mai micã de 7-8 luni.
· Se recomandã nu mai mult de 3 fãtãri pe an la o singura femelã.
· Intre 2 cicluri de înmultire se recomandã o pauzã de 3-4 luni. Aceasta îmbunãtãteste sãnãtatea femelei.
· Folositi numai animale sãnãtoase pentru înmultire. In cazul cînd o femelã este sãnãtoasã, dar care nu are grija de iepuraii sãi, nu o mai folositi ca reproducãtor. Aceastã lipsã de grijã se poate transmite prin ereditare si urmasilor sãi.
· Dacã folositi endogamia, ea este posibilã intre verisori, între bunici si nepoti, sau între unchi/mãtuse si nepoti.  Intre frati si surori riscul de aparitie a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei masculi si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o evidenþã de fiecare datã a rezultatelor obtinute.
· Întotdeauna aduceti femela la mascul pentru înmultire. Dacã aduceti masculul la femelã, ea poate fi agresivã .
· Masculul si femela trebuie sã fie aproximativ de aceeasi mãrime. Daca el este mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri dificile.
· Uneori fecundarea poate sã nu aibã loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomandã ca in fiecare zi, timp de 2 sãptãmîni înainte de înmultire, de a hrãni femela cu iarbã tînãrã si verde sau de a-i da o picãturã de ulei de grâu. Dacã acesta nu ajutã, înseamnã cã femela este sterilã si poate fi sacrificatã.
· La 28-32 de zile dupã fecundare femela va fãta.
· La 15-20 de zile dupã nastere, începeti sã introduceti plante în dieta iepurasilor, iar la 30 de zile introduceti mâncarea iepurilor maturi adãugãtor la laptele iepuroacei - mame.
· Dupã 8 sãptãmîni, iepurasii pot fi întãrcati , asigurîndu-vã cã ei mãnîncã foarte bine.

Concluzii:

Sperãm cã acest manual va oferit o informatie utilã si practicã, desi sunteti un fermier specializat în acest domeniu sau pur si simplu doriti sã vã ocupati cu cresterea iepurilor. Pentru mai multã informaþie consultati-vã cu medicul veterinar din regiunile DVS.
Dar nu uitati: calitatea si sãnãtatea iepurilor depind mult de faptul cum îi îngrijiti si ce atentie le acordati.
Vã dorim succes.



Pentru cei doresc manualul in format PDF se poate downloada de aici